De doua mii de ani…

Eroii lui Sebastian stiu si ne spun ca sunt parte intr-o paiaterie exceptionalista prin insasi faptul ca-si verbalizeaza trairea. Romanul ca agregat literar este un act politic, manuit abil de un estet.
Este o estetica a razboiului in toata afacerea De doua mii de ani… Desi pare o strategie de distantare fata de interpretarile mai mult sau mai putin aderente la ideea de scriitor nedreptatit de contemporani si de istorie, nu cautam decat o demantelare a iluziei tragice, in favoarea unei lecturi intertextuale.
Pe lista preferintelor de lectura ale lui Sebastian figureaza si Apollinaire , poetul care se entuziasma estetic in fata razboiului: „Ah Dieu! Que la guerre est jolie…” (in poemul L’adieu du cavalier ).
Pe versoul aceleiasi liste figureaza avangardisti, cititi dar neindragiti, precum Marinetti din Manifestul futurismului , promotorul unei „estetici a razboiului”. – Lucian Pricop