„De la Kayseri la București. Cusut până la capăt” e o carte care te purtă într-o călătorie emoționantă și profundă în lumea unei femei care, în ciuda tuturor greutăților, și-a păstrat demnitatea și frumusețea interioară. Andreea Barbu ne introduce în povestea Nectar Margosian, o femeie deportată din Anatolia, care, în perioada începutului de secol XX, a traversat momente istorice și geografice extrem de diferite. Am simțit cum fiecare pagină devine o fereastră către o lume plină de provocări, dar și de curaj și speranță. Personajul principal nu este doar o victimă a circumstanțelor, ci o ființă puternică, care a învățat să se adapteze și să își păstreze sufletul intact în fața brutalității. Fiecare experiență — de la exil, pierderi și suferințe, până la pauzele de liniște în care a creat și a conceput rozete de frumusețe și delicatețe — ne arată cât de importantă este reziliența și credința în propriile puteri. Cartea devine astfel o mărturie despre puterea spiritului de a învinge obstacolele și despre felul în care finetea și rafinamentul pot apărea chiar și în cele mai grele vremuri. Tonalitatea narativă e apropiată, ca și cum ai sta de vorbă cu cineva care te invită la o poveste de viață, plină de umanitate. Imaginile despre fragilitate și încercări le împletește cu momente de speranță și creație, ilustrând subtil o realitate complexă. E ca și cum autorul ne-ar spune: indiferent de cât de greu e drumul, întotdeauna există o cale de a merge mai departe, prin curaj și delicatețe. În final, cartea ne amintește că istoriile mici, de multe ori uitate, sunt cele care formează istoria noastră colectivă și totodată arată cât de mult poate însemna un suflet pus pe a crea, chiar dacă lumea din jur pare să suporte doar răul.
Deportata din Anatolia, la inceputul secolului trecut, Nectar Margosian a traversat mai multe spatii geografice si perioade istorice. A trait in civilizatii urbanizate, mereu fiind in mod brutal obligata sa iasa din ritmul normal al vietii si sa aiba o relatie speciala cu timpul.
A fost insa printre cei alesi si putini pentru a crea dupa pofta inimii, in umilinta si tacere. Dezradacinarea, suferintele, exilul, pierderile, fragilitatea nu au invins-o.
Finetea, rafinamentul si delicatetea s-au contopit in fiinta si creatiile ei. Dincolo de cumplitele incercari, tot ceea ce a facut a avut consistenta si greutate.
Relele teribile ale unui intreg secol nu i-au putut sugruma vointa, ingeniozitatea, pofta de lucru. Istoriile mici, tulburatoare, aidoma istoriei mari alcatuiesc imaginea lumii noastre aflate de mult prea multe ori in deriva.