Delirand pentru o vreme

Delirand pentru o vreme. Volum de poezii aberante Poeziile sunt rupturi din suflet.
Volumul meu de poezii contine sentimentele, ideile si trairile mele independente, ca adolescenta imatura printre toti acesti copii si adulti. Scopul lucrarii este de a schimba perceptii si de a le arata oamenilor ca merita sa lupti in absolut orice circumstante si indiferent de resurse.
Am inceput Delirand pentru o vreme dintr-un impuls pueril si habar nu aveam ca o sa scriu si o sa tot scriu pana voi ajunge aici. Una dintre dorintele pe care le-am pastrat doar pentru mine a fost sa vad cum poeziile mele ajung in inimile voastre si lasa ceva bun acolo, de care sa va agatati in momentele grele.
Exact asa cum am facut si eu. Sunt un om ca toti ceilalti din jurul meu si poate ca daca m-ai vedea pe strada, nu mi-ai retine chipul si nu ti-ai aminti de mine nici la a doua intalnire.
E perfect normal si… uman.
Cum am spus, nu ies in evidenta cu nimic, dar simt, undeva acolo, ca Dumnezeu si-a dorit sa trec prin clipe care sa ma rupa cumva de realitate si sa ma propulseze intr-un univers doar de el stiut. Desi mintea si ipotezele mele imi mai joaca feste din cand in cand, am realizat in sinea mea ca nu e asa nici pe departe si ca sunt alte persoane mult mai distruse decat am fost eu vreodata si, poate, decat ai fost sau esti tu, cel care citesti aceste randuri.
Am simtit toate starile din lumea asta: fericire, nostalgie, gelozie, euforie… teama.
Am simtit chiar si victoria, si esecul, desi nu tocmai echilibrate, formandu-se o concordanta imperfecta intre cele din urma. Esecul ma afecta diferit atunci cand victoria devora tot ce exista in mine…
si rar. Nu erau multe datile in care chiar castigam ceva asa cum imi doream, dar erau placute si ma faceau sa cred ca pot mai mult.
Din ce in ce mai mult. Poate ca asta a fost un fel de eroare in dezvoltarea mea morala, caci imi era din ce in ce mai sete cu fiecare reusita si ajunsesem sa fiu irascibila atunci cand pierdeam.
Probabil ca din aceasta cauza m-am si gandit sa scriu si m-am straduit sa umplu cateva pagini, asa cum stiam eu mai bine. Nu toti ne nastem invatati, iar in cazul meu, fara indoiala, nu a fost talent, ci doar o modalitate de evadare din normalitate.
Habar nu aveam ca urma sa formez din asta un stil de viata. Candva, scrisul a fost lumina de la capatul tunelului pentru mine, dar acum e ceea ce ma reprezinta in esenta.
Poezia e arta sinelui. – Renata N.
Dobre