Volumul reuneste povestiri publicate de Dazai in diverse reviste, in perioada 1933-1948, cu putin timp inaintea sinuciderii sale. Scriitorul isi descrie aici, cu o sinceritate cutremuratoare, pubertatea si primele experiente sexuale, casnicia zbuciumata, cu trei copii de crescut, problemele de sanatate cauzate de bautura si morfina, tentativele de suicid, relatia cu fratii si tatal care l-a dezmostenit, precum si nemultumirile sale ca scriitor si preferintele vestimentare.
Sunt zile tulburi, cand merge in parcul Ueno si fumeaza impreuna cu copiii strazii sau isi lasa sotia gravida acasa cu copilul, in timp ce el merge la baut cu alta femeie, zile de suferinta, dupa moartea tatalui si a fratelui mai mic, zile de dezmat, egoism si neputinta in fata saraciei, inecata mereu in alcool. Ceea ce dispretuiesc la Dazai este faptul ca da in vileag tocmai acele lucruri din mine insumi pe care vreau sa le ascund cel mai mult.
– Yukio Mishima Dazai a fost un vagabond aristocrat, un delincvent autodeclarat si, cu toate astea, a scris cu stapanirea de sine a unui scrib care tine post. – Patti Smith Traducere din limba japoneza de Iolanda Prodan.