Descolarizarea Romaniei

Descolarizarea Romaniei. Scopurile, cartitele si arhitectii reformei invatamantului romanesc Northrop Frye, vorbind despre o „etica a schimbarii”, atragea atentia inca de la sfarsitul anilor ’60 – ani in care s-au extins la scara larga multe dintre experimentele si ingineriile sociale importate si in Romania dupa 1989 – asupra importantei protejarii continuitatilor structurale, a liniilor de forta culturale ale unei societati: Adevaratul fundament al acestui sentiment al continuitatii timpului era, cred, sentimentul continuitatii institutiilor sociale.
Secole la rand, omul occidental a fost sporit si civilizat de institutiile sale: doar continuitatea natiunii, a bisericii, a clasei sale sociale, a partidului, a genealogiei sau a breslei sale dadea vietii sale o dimensiune de mai mare importanta. Pierderea increderii in permanenta acestor institutii, sau, mai degraba, in presupunerea ca sunt cumva mai bune tocmai pentru ca sunt permanente, a adus dupa sine o criza de stranie versatilitate.
Nu e o criza politica sau intelectuala, sau religioasa: e toate aceste lucruri la un loc, o criza a spiritului. […] Motorul continuitatii institutiilor sociale este continuitatea cunoasterii si a procesului de invatare si, intr-o epoca in care proiectiile sociale nu se mai bucura de loialitatea nimanui, nu putem decat sa ne intoarcem la aceasta sursa a lor.
Ceea ce a facut procesul de reforme (structurale si sistemice) ale invatamantului romanesc a fost, intr-o tara zguduita din temelii ca Romania trecuta printr-un comunism atroce pentru continuitatile istorice si un post-comunism haotic si iconoclast, tocmai sa ne rupa legatura cu acea sursa a proiectiilor sociale/ institutiilor permanente care e continuitatea cunoasterii si a invatarii. Ne-a taiat cu inconstienta sau cu sadism, deci, cu perversitate, ultima sansa de a redeveni o societate normala.
Cartea domnului Mircea Platon este o analiza si o descriere, totodata, a mecanismului „reformei permanente” din invatamantul romanesc. „Reforma permanenta” este, ca si „revolutia permanenta”, o mostenire a comunismului progresist preluata ad litteram de noii progresisti globali si globalisti care au preluat fraiele societatilor noastre.
Descolarizarea, dezindustrializarea, deculturalizarea, decrestinarea Romaniei sunt fenomene care conduc la dezvoltarea si stabilizarea statutului de colonie nesemnificativa, producatoare de forta de munca europeana, pe care il are la ora actuala Romania. O lectura necesara.
– Mihai Gheorghiu