In 1991, un grup de neurocercetatori de la Universitatea din Parma au facut o descoperire uimitoare in timp ce studiau modul in care functioneaza sistemul nervos la primate. Aceasta constatare neasteptata a permis identificarea bazelor neurobiologice subiacente capacitatii de a intelege actiunile si starile mentale ale altor persoane: neuroni-„oglinda” dominanti care se activeaza atat atunci cand finalizam o actiune, cat si cand ii observam pe ceilalti realizand o actiune.
Identificarea lor a fost un moment de cotitura, deoarece neuronii-oglinda au oferit, pentru prima data, o baza celulara si neuroanatomica pentru a intelege interactiunea sociala, empatia si modul in care interpretam actiunile celor din jur. In acest volum, vom vizita laboratoarele in care neuronii-oglinda au fost observati pentru prima data in actiune si vom analiza ce sunt, unde se afla, ce functie indeplinesc si ce se intampla atunci cand nu-si mai pot duce la bun sfarsit sarcina.
