Descoperirea adevarului in cadrul procedurilor judiciare

Descoperirea adevarului in cadrul procedurilor judiciare. Cu referire speciala la procesul civil Adevarul are o istorie multimilenara, dar descoperirea lui a intampinat multe obstacole si dificultati in evolutia societatilor umane.
Nu arareori adevarul a fost puternic distorsionat din interese dintre cele mai diferite, dar de prea multe ori obscure si oculte (razboaie, revolutii, lovituri de stat, procese electorale etc.). Adevarul este unic, cu certitudine, dar marea problema este descoperirea lui, nu doar in drept, ci si in alte domenii ale stiintei.
In dreptul judiciar, chestiunea fundamentala a fost si ramane aceea de a cunoaste daca adevarul poate fi sau nu cunoscut de judecator, in conditiile in care fiecare participant la proces lupta pentru „propriul sau adevar”. Un profesor de la Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne spunea ca „adevarul absolut nu exista nici in drept, nici in alte stiinte”, o perspectiva poate prea pesimista si mai mult filozofica.
Abordarile pe aceasta tema sunt insa mult mai complexe si divergente, astfel ca drumul justitiei spre adevar nu este unul foarte rectiliniu. Dar, in pofida oricaror dificultati, sistemele judiciare sunt concepute pentru realizarea efectiva a justitiei, judecatorul avand o multitudine de „instrumente procedurale” si puteri pentru a ajunge la o solutie definitiva, conforma cu realitatea faptelor sau cat mai apropiata de adevar.
Intreaga procedura este structurata de asa maniera incat sa poata realiza toate imperativele unui proces echitabil. Daca nu am accepta acest lucru, ar trebui sa ne declaram de la inceput invinsi.
Ar insemna sa avem sisteme judiciare bine organizate, dar care sa functioneze fara speranta unei justitii demne si eficiente, precum si magistrati bine platiti, dar care sa nu-si poata indeplini functiile lor cu impartialitate. Lupta pentru adevar, in lumea globalizarii si a IA, este una dificila nu doar in domeniul dreptului, dar ea trebuie dusa cu toata energia, convingerea si competenta.
Aceasta deoarece fara drept si adevar nu poate exista o justitie democratica. Procesul judiciar nu este o competitie sportiva sau un spectacol, ci un demers necesar si util nu doar partilor, ci si societatii in ansamblul sau.
Fara cautarea adevarului justitia ar fi lipsita de sens, un mecanism care ar „alerga” inutil si ar produce mai multe nedreptati decat solutii conforme cu realitatea sau cat mai apropiate de realitatea faptelor. Lucrarea este structurata in patru capitole: • Capitolul I defineste bazele teoretice si necesitatea adevarului in justitie •Capitolul II compara adevarul judiciar cu cel obiectiv, abordand natura sa relativa sau absoluta •Capitolul III se apleaca asupra instrumentelor si procedurilor prin care justitia isi propune sa descopere adevarul, evidentiind rolul probelor, cailor de atac si garantiilor procesuale •Capitolul IV analizeaza aplicarea acestor principii in proceduri speciale, de la ordonante presedintiale la litigiile arbitrale.
Lucrarea se distinge prin discutia sa echilibrata despre distinctia dintre adevarul judiciar si adevarul obiectiv, oferind o perspectiva bine argumentata asupra relativitatii adevarului in drept. Un alt punct forte il constituie analiza detaliata a mijloacelor procedurale si a garantiilor procesuale, evidentiind cum acestea contribuie la realizarea unui proces echitabil si la protectia principiilor de impartialitate si independenta.
Lucrarea domnului Ioan Les este esentiala pentru profesionistii din domeniul juridic, cum ar fi avocati si judecatori, pentru studentii facultatilor de drept, precum si pentru cercetatorii interesati de filozofia dreptului.