Crestinul nu iubeste pentru folos ori castig; crestinul iubeste si atunci cand in schimbul iubirii primeste numai rele si ponoase. Crestinul iubeste mai inainte de a fi iubit, iubeste si cand nu e iubit, iubeste si atunci cand cel iubit de el il uraste.
De aceea spun Parin]ii ca iubirea de vrajmasi e chipul desavarsit al iubirii, pentru ca este cu adevarat marinimoasa si lipsita de plata. Iubirea e daruire pe de-a-ntregul celuilalt.
Iubirea crestina e lepadare deplina de sine. E sora smereniei.
Iubeste cu adevarat pe aproapele numai acela care uita de el si se nesocoteste pe sine. Cat despre noi, atat sa cercetam: daca iubim pe Hristos si pe oameni; de nu, sa ne caim, straduindu-ne tot mai mult sa iubim.
