Despre omul bun si frumos

Lucian Vasiliu sintetizeaza intr-o formula proprie poezia, fie in reciclari (post)moderne pioase, cu un respect filial fata de inaintasi, fie oferind propriile contributii metaforice la frumusetea clasica a poeziei dintotdeauna. In acest sens, trebuie sa-i recunoastem calitatea de cavaler al metaforei intr-o era anticalofila.
Ii plac seriile poetice, variatiunile pe teme literare sau muzical-picturale, personalitatile istorice si artistii dintotdeauna fiind personaje ale poemelor sale, de rand cu literatii. Antologia Despre Omul bun si frumos selecteaza poemele exponentiale din cartile de poezie ale autorului ale autorului, incepand cu volumul de debut Mona-Monada din 1981 si incheind cu cele mai recente poezii, publicate in ultimele carti sau in presa literara.
Poetul exploreaza, deopotriva, pe de o parte realitatile imediate, iar pe de alta muzeul sau biblioteca, fiind un liric furios si inventiv, intr-o poezie de asociatiuni socante si personale, de atitudine pe jumatate teribilista, pe jumatate grava, ironica in ambele ipostaze – Laurentiu Ulici