Aceasta carte pretioasa, cu un continut dens, nu este altceva decat o incercare de teologie a relatiei dintre iudaism si crestinism. Oare „cele doua mii de ani de coexistenta spatio-temporala cu poporul evreu” incep sa ne sperie pe noi, crestinii de astazi, de ratacirea care s-a manifestat in aceste doua milenii si care va continua sa o faca?
Un esec din partea crestinilor, care, sub vraja fricii populare si a teologiei atrofiate, nu au indraznit aproape niciodata sa se confrunte cu puterea si splendoarea, cu alteritatea abisala si totala a experientei evreiesti despre Dumnezeu si despre sine? Pe baza pasajelor pauline, Hans Urs von Balthasar indrazneste sa readuca dialogul crestin-iudaic necesar la punctul sau de plecare: crestinii si evreii „au trait unul langa celalalt timp de mii de ani, fara sa se priveasca in ochi.
Si totusi, gratie existentei lor, intre ei se desfasoara un dialog pe care nu-l pot intrerupe, un dialog intre cer si pamant”.