Imersiunea în cartea „Dialoguri despre cele ce sunt” scrisă de Iulian Boldea te poartă într-o lume plină de conversații sincere și pline de viață despre viață, creație și identitate. Autorul reușește să adune în pagini o multitudine de aroganțe și personalități din diverse domenii, de la scriitori la istorici și oameni de cultură, fiecare aducând în discuție propria sa experiență, visuri și mândrie personală. Ce-mi place este modul în care aceste interviuri devin mai mult decât simple întrebări și răspunsuri. Ele sunt un fel de confesiuni, un spațiu intim în care fiecare personaj își expune sufletul, povestind despre locurile din copilărie sau despre mentorii care i-au Format gândirea și stilul de-a lungul anilor.
Una dintre cele mai frumoase intacteri ale cărții este structura repetitivă, dar nu monotonă, a întrebărilor. De fiecare dată, autorul reia teme precum originea, copilăria, formarea culturală sau reperele în viață și creație, dar face asta într-un mod care parcă introduce cititorul în aceeași poveste, ca și cum am fi invitați la o masă de discuții cu toți acești oameni remarcabili. E ca și cum fiecare conversație devine un capitol al propriului lor itinerar spre descoperirea sinelui și a universului din jur. Întrebările devin mai mult decât simple garnituri, ele devin fragmente esențiale din puzzle-ul identității fiecăruia, iar răspunsurile sunt revelații pe care le simți la nivelul inimii.
Ce mi-a plăcut enorm este perspectiva în care acești oameni de cultură devin mai mult decât simple nume, devin eroi ai unor mici povești, personaje dintr-un spectacol al existenței. Fiecare are propriile vise, aspirații, și toate acestea sunt mărturisite cu sinceritate, într-un mod aproape firesc, ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten apropiat. Astfel, dialogurile capătă o tonalitate caldă, iar interiorul fiecărui interviu prinde viață – fie că e vorba despre modul în care își aleg cărțile preferate sau despre cum percep rolul scrisului în viața lor. Te face să te gândeşti la propria ta căutare, la propriile viziuni și la cum crești prin poveștile celorlalți.
Și partea cea mai frumoasă este modul în care Iulian Boldea, ca și moderator, filtrează și pregătește atmosfera pentru aceste conversații. O face cu respect și umilință, știind că el nu e acela care dictează, ci cel care aprinde lumina în scenă și face loc poveștilor creatorilor. În felul acesta, cartea devine o punte între cititor și lumea acestor personalități, oferindu-ne ocazia de a pătrunde în universul lor și de a înțelege mai bine cântecul și lupta din spatele creației. E o lectură plină de inspirație, care ne amintește cât de important e să ne urmăm visurile și să ne păstrăm curajul de a ne revela în fața lumii.
Interviul literar trebuie sa fie, inainte de toate, o marturie, o confesiune, o punere in scena a dimensiunilor polivalente ale unei personalitati in contextul epocii in care a trait, in ambianta ideilor estetice asumate si a creatiilor oferite constiintei timpului. Scriitorii, istoricii, oamenii de cultura din aceasta carte sunt multi si diferiti ca structura, temperament, anvergura.
Diversitatea, e, asadar, o constanta a cartii, la care se adauga o anumita structura repetitiva, a intrebarilor, care, cu firesti modulatii revin asupra unor teme, aspecte obsesive emblematice: locul nasterii, copilaria, formarea culturala si spirituala, mentori, modele si repere ale devenirii intelectuale, constante ale creatiei si viziunii , toate acestea fiind integrate intr-o „poveste” cu caracter recurent despre un scriitor, despre o carte, despre un eveniment. Scriitorii devin protagonisti ai acestei povesti, eroi ai unor naratiuni exemplare dialogate prin care isi marturisesc vise, aspiratii, idei referitoare la actul de a scrie, la propriul laborator de creatie.
Evident, cel care pune intrebarile isi asuma cu buna stiinta, cu o anume smerenie si responsabilitate, un rol secund, acel a de a pregati ambianta dialogului, de a favoriza prin intrebari stimulative bine alese raspunsuri revelatoare, interviul fiind o forma de a duce spre publicul larg gandurile si trairile interlocutorului, de a oferi rezonanta cuvenita unei voci importante a culturii romane sau straine. – Iulian Boldea