Dictaturile si fanato-dictaturile supraomului

Cartea lui Vasile Tămâian, „Dictaturile și fanato-dictaturile supraomului”, îți intră imediat pe sub piele și te face să te gândești la tot felul de lucruri despre putere, fanatism și, mai ales, la pericolul pe care-l reprezintă o anumită atitudine extremă în lumea noastră modernă. Autorul are o abordare destul de interesantă, pentru că nu doar că vorbește despre dictaturi în general, ci face o distincție între dictaturile clasice și aceste așa-zise fanato-dictaturi ale „supraoamului”, cum le numește el, adică niște forme mai periculoase, mai radicale de guvernare a maselor.

Interesant e că Vasile Tămâian argumentează foarte clar că, în sufletul acestor fanato-dictaturi de tip supraom, bate o inimă de fanatism și intoleranță extremă, chiar mai tulbure și mai periculoasă decât în dictaturile tradiționale. El subliniază faptul că aceste regimuri neagă cu vehemență al doilea și al treilea zid al vieții: religia, credințele și orice nivel de spiritualitate în afara propriului lor creat. Asta face ca aceste forme de guvernare să fie și mai radicale, mai agresive și mai greu de combătut, pentru că ele nu-și propun doar să controleze oamenii, ci să desființeze orice idee de divinitate sau de spiritualitate universală.

Pe măsură ce citești, parcă te trezești într-un fel de labirint, unde fiecare pas spre libertate și discernământ pare să se lovească de zidurile unui zid de fanaticism și autodistrugere. Povestea cartei devine, mai mult decât o analiză politică sau sociologică, o reflecție despre cât de periculos poate fi fanatismul când devine fundament pentru dictaturi totale. Și, ce e cu adevărat îngrijorător, autorul ni-l arată pe supraomul modern ca fiind un fel de zeu secular, care în loc să adune, dezBină și să distrugă orice fel de credință religioasă, încearcă să ne devoreze spiritualitatea în numele unei utopii aparent perfecte, dar profund inumane.

Eu am rămas cu gândul că această carte ne provoacă să ne întrebăm despre limitele puterii și despre modul în care fanaticismul poate ajunge să controleze societățile noastre dacă nu suntem atenți. Vasile Tămâian nu doar analizează, ci și ne invită să ne uităm cu mai mare atenție la formele de dictatorialitate moderne – cele care, aparent, se maschează sub un aer de progres și raționalitate, dar în spatele cortinei ascund o nebunie autodistructivă. Este o lectură de nu pot să spun că te face fericit, dar cu siguranță te face mai conștient de pericolele la care trebuie să fim atenți.