Dicteuri melodice

Dupa cum rezulta din practica invatamantului muzical, dicteul – melodic, armonic si polifonic – constituie unul din procedeele cele mai complete si eficace de formare si dezvoltare a muzicalitatii la toate varstele, indeplinind un rol bine precizat in procesul de pregatire a viitorului muzician. Importanta dicteului muzical sporeste si mai mult astazi, cand cel ce studiaza muzica trebuie sa ajunga la deprinderea de a reproduce fidel, in scris, un text melodic, armonic sau polifonic de structuri complexe, asa cum rezulta din factura artei muzicale contemporane.
Indemnati de astfel de cerinte ale invatamantului muzical – si avand in vedere inexistenta in acest domeniu a unui material care sa fie in mod nemijlocit la indemana profesorului – am elaborat lucrarea de fata, al carei prim volum este destinat dicteului melodic. Majoritatea exercitiilor din acest volum sunt de mica intindere (melodii scurte, reflectand o situatie sau alta intalnite in partitura muzicala) in intentia ca in cadrul unei ore de predare sa se poata parcurge cat mai multe, asigurandu-se astfel varietatea in lucru si rezolvarea unei problematici ritmico-intonationale cat mai complexe.
Dispunerea materialului s-a facut pe capitole distincte, avand drept unic criteriu sistemele intonationale ce rezulta din fenomenul de creatie : tonalitati diatonice, tonalitati cu alteratii cromatice, moduri diatonice si cromatice, structuri pentatonale, hexatonale si atonale etc., in ordinea de succesiune existenta de altfel si in tratatul de teoria muzicii (vol. I si II) de aceiasi autori.
Aceasta ordine insa nu este obligatorie in predare, profesorul putand alege si folosi acele dicteuri ce ilustreaza dt mai bine principiile expuse la cursul de teoria muzicii, in care scop au fost prevazute mai multe exercitii la fiecare capitol si, totodata, de dificultati variate: de la dicteuri cu dificultati melodico-ritmice medii, pana la cele cu dificultati mai mari. – [din Prefata]