Din Armeneasca la Casin

Din Armeneasca la Casin. Povesti cu fiica arhitectului Bisericii Casin, doamna Mariuca Alexandrescu Berechet O plimbare prin batranul Bucuresti te poate face sa te indragostesti brusc de o casa.
O privesti, si ai vrea sa‑i descoperi toate secretele. Cateodata, dorintele ti se implinesc.
Asa s‑a intamplat si cu misterioasa casa din strada Armeneasca nr. 20.
Soarta a facut in asa fel incat Victoria Dragu Dimitriu, atrasa de cladirea enigmatica, sa se intalneasca pe neasteptate cu o alta Doamna a Bucurestiului, care stia (aproape) tot ceea ce se ascundea in spatele zidurilor mute. Astfel, doamna Mariuca Alexandrescu, nascuta Ionescu Berechet, a inceput sa‑si depene povestile, care au cladit paginile acestei carti.
Din Armeneasca la Casin este un basm adevarat, un periplu prin nenumarate si felurite vieti, o declaratie de dragoste pentru familie si istorie. – Odilia Rosianu Mica printesa din Armeneasca 20 este pentru mine un fel de capsula a timpului.
Inchide in ea un fragment important al vietii mele, intreaga copilarie, gradina secreta care supravietuieste doar in amintirea mea. Oamenii care o populau au trecut Dincolo, casa in care locuiau a ajuns in maini straine, necunoscute.
Nu‑mi ramane decat sa‑i readuc la viata cu puterea gandului. Si a cuvantului.
Si la fel de puternica este amintirea caselor in care am locuit efectiv si de care am fost atasata ca de niste fapturi vii, invaluite totodata intr‑un abur de mister si de emotie care nu a palit cu trecerea anilor, ba chiar dimpotriva. – Mariuca Alexandrescu Locuiam aproape, stiam o serie de amanunte despre cartier, din lecturi sau ajunse la mine pur si simplu prin pulsatiile vietii.
Insa istoria casei din strada Armeneasca parea inaccesibila. Si intr‑o zi am publicat pe Facebook fotografia ei.
Reactia a aparut fulgerator, cineva a raspuns imediat: O, asta a fost casa rudelor mele, familia Dr. Ermil Constantinescu, unchiul si nasul meu de botez…
Toata copilaria mi‑e legata de ea, o visez deseori, dar n‑am mai intrat acolo de peste 45 de ani. Mi se parea fermecata, o multime de cotloane, un pod enorm, camerele de la mansarda unde am dormit de multe ori…
O casa superba! Semna Mariuca Alexandrescu, prietena intalnita in lumea Facebook‑ului.
– Victoria Dragu Dimitriu