Din valurile vremii. Dall Onde Degli Evi

Din cuprins: ◊ Bibliocronologie Mihai Eminescu (1850-1889); ◊ Mica antologie critica (de la Maiorescu la Arghezi); ◊ Nota traducatorului; ◊ Receptarea lui Eminescu in Italia; ◊ Florilegiul celor mai frumoase poezii (70) eminesciene Antologia de fata este prima tentativa a unui autor roman de a traduce in italiana cele mai reprezentative piese poetice eminesciene, oferind astfel o premiera la care nu s-a incumetat nici cel mai titrat profesor de specialitate sau specialist in limbi romanice cu titluri academice etc. Este vorba de saptezeci (70) de poeme selectate dupa editia Perpessicius: 48 de antume si 22 de postume.
Constient ca la o mare competitie artistica europeana se arunca in lupta creatiile de varf care ofera nemijlocit sentimentul capodoperei, antologatorul si traducatorul Geo Vasile a optat pentru piesele celebre tip „Venere si Madona” , „Epigonii”, „Scrisorile” si evident „Luceafarul” (Iperione, si nu „Lucifero” cum, vai, traduce un „romanist”, poetul, dramaturgul si eseistul italian Sauro Albisani intr-un volum aparut la Editura Scheiwiller (Milano, 1989). Postumele alese au si ele nivelul artistic al celor mai reusite texte poetice, incepand cu „Ea-si urma cararea-n codru” si terminind cu „Stelele-n cer” sau „Rasai asupra mea”.