Dintr-un secol de viata, ce sa smulgi amintirilor?

Tutu George Georgescu (1912–2008) s-a nascut cu numele Florica Oroveanu intr-o veche familie boiereasca. La 18 ani se indragosteste de dirijorul – director al Filarmonicii si al Operei Romane la acea vreme – George Georgescu.
In ciuda diferentei mari de varsta, de 25 de ani, cei doi se casatoresc in 1933, nasi fiindu-le I.G. Duca si sotia acestuia.
Tutu calatoreste pretutindeni in lume cu prilejul concertelor sotului ei, „Maestrul”, cum il numeste; cunoaste numeroase personalitati artistice si politice, iar odata cu venirea comunistilor la putere vede cum este anihilata treptat o intreaga mostenire culturala. La varsta de 90 de ani, cu sinceritatea celui care nu mai are nimic de pierdut, isi dicteaza amintirile unui casetofon, intr-un puzzle de o prospetime si o culoare a rememorarii fara egal.
Tutu Oroveanu a facut prin nastere parte din aristocratia romaneasca si a fost una dintre marile frumuseti ale Bucurestiului interbelic. Prima parte a vietii ei a stat sub o zodie fericita, lipsita de griji…
Apar in paginile cartii, intre altii, Octavian Goga , Grigore Gafencu, I.G. Duca , C.
Argetoianu , Armand Calinescu, Nicolae Titulescu , Martha Bibescu , Ion Antonescu, reginele Maria si Elena, Richard Strauss , George Enescu , Sviatoslav Richter, Dinu Lipatti , Cella Delavrancea, Mihail Sadoveanu , Alice Voinescu , Vladimir Streinu… Dupa 1944, va avea nevoie de intreaga sa forta fizica si psihica: lumea ei, intrata sub ocupatie sovietica, e naruita printr-un val violent de arestari, confiscari de bunuri, distrugeri.
Tutu si familia ei au parte de umilinte si teroare, de tragedii: Constantin Busila, tatal adoptiv, e arestat in toamna lui 1944 si, dupa cinci ani, moare in inchisoarea de la Aiud, proprietatile le sunt confiscate, si agoniseala de o viata furata, maestrul Georgescu e „epurat” de la Filarmonica pentru cativa ani. Dupa revenirea lui la pupitru, casa Georgescu devine un adapost pentru rudele ramase fara mijloace de subzistenta, iar maestrul si sotia lui ajuta o multime de prieteni persecutati…
Dupa ce termini cartea, ai impresia ca ai ascultat confidentele unui prieten. – Adriana Bittel