„Liliacul”, cantecul vechi, mi-a rascolit amintirile. Este un miracol al firii acest tremur al sufletului, receptiv la armonii si cuvinte, la imagini si ganduri, care il poarta in locuri poate demult indepartate, insa nu si uitate.
Acolo am insailat in gand primele rime, am visat la farmecul naturii si al anotimpurilor, privite cu incantare si uimire in cel mai nevinovat timp al unei existente.
