Doctorul

„Doctorul” de Florina Bereschi mi-a rămas în suflet pentru modul incredibil în care vorbește despre durerile cele mai ascunse, despre acele suferințe pe care adesea nu le putem explica cu cuvinte sau le minimizăm, crezând că doar corpul și știința pot vindeca. Cartea asta devine o explorare profundă a sufletului, a unei lumi invizibile, dar atât de reală pentru cei care o trăiesc și o simt în fiecare zi.

Personajele sunt foarte bine conturate, mai ales doctorul Marc, un tânăr medic plin de încredere în știință și în logica sa, care încearcă să găsească răspunsuri și soluții în diagnostice și tratamente. Însă, odată cu întâlnirea cu Victor, un om care pare că plutește fără orizont, Marc este pus în fața unei realități pe care nu o poate explica doar cu algoritmi și probe medicale. Victor se lovește de limitele empirismului și îi arată doctorului că unele suferințe nu pot fi măsurate, înghețate în cifre, ci trebuie simțite și înțelese dincolo de medicină.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost felul în care cartea vorbește despre vidul existențial, un fel de boală de moarte sufletească, care nu poate fi tratată cu pastile sau intervenții chirurgicale. Marc ajunge să înțeleagă că, uneori, cel mai greu de vindecat e sufletul. În încercările sale, el ajunge să discute cu un preot, asemenea personajului din „Frații Karamazov”, și descoperă că uneori e nevoie de mai mult decât știință pentru a găsi răspunsurile la durerile cele mai ascunse.

Florina Bereschi nu ne aruncă cu soluții simple sau rețete magice, ci ne invită într-un univers al sensibilității, al introspecției și al confruntării cu propriile limite. Stilul ei literar e fin, aproape poetic, și te face să vrei să pătrunzi tot mai adânc în paginile acestei povești despre suferință și speranță. E o carte care te face să reflectezi, să te întrebi și, mai ales, să simți că nu ești singur cu durerile tale. E o lectură necesară pentru oricine simte că lumea modernă, cu tot progresul ei, nu poate umple întotdeauna golul din suflet.