Imaginați-vă despre ce vorbește Jules Verne în "Doi ani de vacanță": un grup de cincisprezece tineri, toți prieteni, ajung aproape accidental pe o insulă pustie după o furtună puternică chiar în portul Auckland. În loc să fie o aventură obișnuită de vacanță, pentru acești copii, totul devine o poveste plină de surprize, provocări și lecții despre curaj, prietenie și adaptare.
Ce e atât de interesant la această carte? Pentru mine, partea cea mai captivantă a fost modul în care Verne reușește să facă dintr-o situație extrem de simplă – copii izolați pe o insulă – o adevărată școală de viață. Ei își asumă responsabilitatea unul pentru celălalt, punându-și în practică inteligența, curajul și empatia. În același timp, povestea devine un teren fertil pentru analize despre relațiile dintre acești tineri, fiecare cu personalitatea lui, fiecare cu visele, temerile și ambițiile lui.
Ce mi-a plăcut enorm este cum Verne nu doar povestește aventuri, ci și aduce în discuție idei despre patriotism, istorie și despre evoluția cunoștințelor. Se poate spune că e o combinație între o poveste palpitantă și o lecție subtilă despre lumea în care trăim, toate acestea prin ochii unor copii. Deși acțiunea se petrece într-un timp trecut, mesajele despre prietenie, curaj și unitate rămân universale și actuale.
Cartea m-a dus cu gândul la copilărie, la zilele în care citeam cu entuziasm povești de aventură și mă imaginam în pielea personajelor. Dacă ai un suflet de copil sau dacă vrei să înțelegi mai bine lumea celor mici, "Doi ani de vacanță" e o poveste care nu trebuie ratată. E o combinație perfectă între mister, aventură și înțelepciune, iar stilul lui Verne te face să te simți ca și cum ai fi chiar acolo, pe insula misterioasă, alături de acești tineri curajoși și plini de viață.
In colectia Cartile elevului smart , cititorul – elev de scoala primara, gimnaziala, liceala – are dreptul sa-si alcatuiasca propriul text, sa patrunda in poveste, sa ia la intrebari personajele. De aici vor aparea si satisfactiile, din defrisarea cararilor labirintului literaturii de raftul intai.
Cincisprezece adolescenti si preadolescenti sunt suprinsi de furtuna in timp ce dormeau in portul Auckland. Naufragiaza pe o insula pustie, precum in povestea lui Robinson.
Doar ca sunt copii si sunt multi. Acest context este prilej pentru Jules Verne sa-si puna in valoare talentul de analist al formarii relatiilor de dragoste intre foarte tinerii copii (englezi, un american, doi francezi si un negru).
In plus, enciclopedismul sfarsitului de secol, elogiul pozitivismului si patriotismul specific veacului al XIX-lea dau savoare povestii. Copil fiind, am citit cu pasiune cartile lui Jules Verne.
Unul dintre romanele sale, Doi ani de vacanta , scris in 1888, a avut chiar destinul unei lecturi multiple. Nu revolta impotriva scolii, ci aventura ca scoala mi s-a parut ca raspunde mai corect formarii mele.
Atmosfera de grup in cautarea unui ideal, fraternitatea din interiorul comunitatii adolescentine sunt tentatiile pe care Jules Verne le-a plasat corect intre 8 si 15 ani… Adica, tocmai plaja de varsta a lectorilor sai de azi.
– Lucian Pricop