Cei aproape o suta de domnitori romani din Tara Romaneasca si Moldova, incepand cu Basarab I, la anul 1350, dar si multi ierarhi, dregatori ori mari boieri pamanteni, prin generoasele lor danii – bani, odoare, pietre pretioase, afierosirea multor metocuri, ctitorirea de manastiri si biserici, constructia de chilii, trapeze, arsanale (porturi), turnuri de aparare etc. – au reusit ca timp de aproximativ cinci secole, manastirile din Sfantul Munte sa reziste vicisitudinilor vremii: cotropitori, pirati, raufacatori, calamitati, uzura timpului.
– Autorul Nici un alt popor pravoslavnic nu a facut atata bine pentru Athos, cat au facut romanii. – Porfirie Uspenski (+1885) – cercetator rus al Sfantului Munte Athos Noi, cei din Sfantul Munte, suntem datori in vecii vecilor Bisericii Ortodoxe Romane!
Nu uitam ca domnitorii romani, dupa imparatii bizantini, sunt ctitorii celor mai multe manastiri aghiorite. – Arhimandritul Efrem, egumenul Manastirii Vatopedu – declaratie la Universitatea din Bucuresti, in anul 2000 Sunt cele mai substantiale dintre toate daniile acordate de vreo tara ortodoxa Muntelui Athos.
Ajutoarele romanesti au fost generale, permanente si constante pentru toate manastirile, timp de cinci secole in sir. Ele au fost facute totdeauna dezinteresat, cu singura obligatie de a fi pomeniti donatorii permanent la slujbe.
Acest fenomen, fara egal in istoria lumii crestine exprima darnicia, bunastarea, filantropia si marea evlavie a poporului roman intr-o lunga si grea perioada din trecutul neamului. – Arhimandrit Ioanichie Balan , in lucrarea „Pelerinaj la Muntele Athos”
