don juan dies like everybody else

„Don Juan dies like everybody else” e una dintre acele cărți care te prind neașteptat și te fac să te gândești mult după ce ai întors ultima pagină. E ca și cum ai fi fost invitat la o conversație profundă cu cineva care vrea să-ți arate că, chiar și într-un univers plin de glamur și aventuri, până la urmă toți suntem la fel – oameni simpli, cu temeri și speranțe, luptați cu propriile demoni. Întregul roman are o notă intimă, ca o confesiune, și te transpune într-un soi de introspecție brutală, dar extrem de sinceră. Cartea asta nu are nevoie de elaborate descrieri sau de un limbaj complicat pentru a transmite emoție. Mă fascinează felul în care autorul reușește să construiască personaje reale, cu greșelile și vulnerabilitățile lor. Don Juan, personajul principal, nu e doar un act de rebeliune sau desfrâu, ci un om care, în final, ajunge să cadă în capcana vieții și să simtă că tot ce a construit se destramă. Poate că, din această perspectivă, povestea lui devine una universală, despre efemeritatea existenței și despre sacrificiul de a fi autentic chiar și când societatea te etichetează. Un lucru care mi-a plăcut foarte mult a fost modul în care autorul a abordat tema morții. Nu e o temă tabu, ci una prezentată ca inevitabilul final, dar și ca un punct de cotitură spre înțelepciune. Don Juan ajunge să înțeleagă, în cele din urmă, că moartea nu e doar sfârșitul, ci poate fi și un început al sincerității cu sine. Într-un fel sau altul, cartea ne învață că toți vom ajunge acolo, într-un mod sau altul, și că e mai important să trăim cu adevărat decât să ne ascundem în spatele iluziilor. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost tonul vorbește sincer – nu încearcă să te convingă că viața e perfectă, ci îți arată adevărul simplu, uneori dur, dar și plin de poezie. Se simte această doză de vulnerabilitate în fiecare pagină și mă face să mă gândesc la propria mea viață, la alegerile pe care le facem și la cât de mult contează să fim conștienți de ceea ce ne face cu adevărat fericiți sau ne-mortali. În final, această carte e ca o conversație de suflet, care te lasă cu gândul la sensul vieții și la faptul că, până la urmă, toți suntem egalii în fața morții.”