Dragobete: cinci deschideri

Reinventarea Dragobetelui, oricat de reactiva si artificiala ar fi parut initial aceasta, a avut pana la urma drept consecinta redescoperirea unui element cultural interesant, care, in alte conditii, ar fi fost probabil ignorat si de cercetarile de specialitate. Interesul sporit care se manifesta fata de Dragobete in societatea romaneasca a dus, cel putin in ultimul deceniu, la un interes sporit al cercetatorilor si la aparitia unor contributii mai consistente pe aceasta tema.
Este posibil ca, in anii care vor urma, aprofundarea cercetarilor legate de Dragobete si de Martisor sa ne ofere o alta perspectiva asupra mostenirii noastre culturale si asupra integrarii acesteia in patrimoniul cultural european. – Tudor Salagean Fantosa festiva cu veleitati de sarbatoare nationala, Dragobete pune pe ganduri.
Numeroase persoane nu fac nimic aparte in aceasta zi, intrucat nici nu exista gesturi specializate, insa au sentimentul difuz de vinovatie, ca si cand s-ar priva, in felul acesta, de la coparticiparea la un eveniment comunitar important. „A face Dragobete” poate deveni, pentru multi romani, o implicare strict mentala intr-o adevarata liturghie politica in absentia in care se supraevalueaza sentimentele nationale, cu un dezinteres sistematic pentru raportul dintre intentia virtuala si realitate.
– Otilia Hedesan