Dragostea. 12 povestiri

In aceste 12 povestiri , Cehov se dovedeste, cu inefabilul sau amestec de luciditate trista si umor lipsit de sarcasm, un maestru al nuantelor si subtilitatilor dulci-amare ale sufletului, fara a scrie propriu-zis proza psihologica sau de idei. Pentru Cehov, dragostea adevarata e departe de a fi ideala si lipsita de contradictii, desi inevitabil idealizeaza.
In mod esential, ea se intemeiaza pe o comuniune – fie si iluzorie, in cazul celor amagiti – de simtire si valori, pe sinceritate, constanta si devotament. Scriitorul are un ochi ager si infailibil pentru diferitele ipostaze ale iubirii – de la dragostea impartasita la cea dispretuita, la neputinta sau lipsa curajului de a iubi, la dragostea frustrata ori care nu rezista incercarilor vietii, dar si la dragostea platonica, admiratoare – si pentru diferitele surogate ale iubirii – simpla atractie fizica, senzualitatea rece, mila, condescendenta, rutina, nevoia egoista de a placea, de siguranta ori statut.
Nimic din ceea ce e omenesc nu scapa observatiei sale chirurgicale, si totusi profund intelegatoare. In cele din urma, in spiritul lui umanist, dragostea intre un barbat si o femeie este legata de un caracter bun si de credinta in arta, stiinta ori in profesie – cu alte cuvinte, in latura nobila a naturii umane.
Traducere din limba rusa de Adriana Liciu.