Dulce si ieftin

Mi-a plăcut foarte mult cum Dan Sociu reușește în cartea lui, „Dulce si ieftin”, să te țină prins într-un fel de dialog interior, chiar dacă pare simplu la prima vedere. Începi să te întrebi, ca și în poezia pe care o citești sau o trăiești, ce înseamnă pentru tine cu adevărat dragostea sau viața, și dacă, poate, răspunsurile sunt mai simple decât ne imaginăm. Față de titlul aparent ironic, autorul își pune întrebări ce stârnesc gânduri profunde despre valoarea și frumusețea lucrurilor simple, dar și despre modul în care le percepem noi înșine. Ce mi-a plăcut e atmosfera aproape intimate, ca și cum ai sta la o măsuță cu Sociu, și el îți spune despre ce gândește, despre ce îl face fericit sau trist. Versurile sunt pline de o anumită sinceritate, de o doză de autoironie, dar și de melancolie, toate amestecate cu un umor fin, care te face să zâmbești chiar și atunci când ești copleșit de gânduri sau emoții. Cartea se simte ca un dialog cu sufletul, un fel de confesiune sinceră despre simplu, dar și despre complexitatea vieții de zi cu zi. Un lucru ce m-a impresionat e modul în care Sociu reușește să găsească frumusețe în lucruri banale, să le transforme în poezie și în reflecție. E ca și cum ne amintește că nu trebuie să căutăm fericirea în ceva foarte complicat sau în aventuri spectaculoase, pentru că ea poate fi găsită și în momentele simple ale existenței. În fond, cartea are această tentă de teorie a echilibrului și de acceptare a faptului că uneori, ceea ce e dulce și ieftin, adică lucrurile simple, ne pot aduce cele mai mari bucurii. Sunt recunoscător pentru cum Sociu ne invită în propriile lui gânduri, fără gesturi grandioase, ci doar cu sinceritate și umor, făcându-ne să ne întrebăm și noi, în tăcere, dacă nu cumva și noi suntem poezie, dacă și noi putem fi „dulce și ieftin” într-un mod frumos și autentic. E o carte ce te face să reflectezi, dar și să zâmbești cu inima, și asta pentru că, în esență, ea vorbește despre frumusețea vieții în cel mai simplu mod posibil.