Duminici in desprindere

Cu fiecare volum al sau, poeta Romita Malina Constantin incearca „desprinderea”, adica indepartarea de teluric, de contingent. Intr-un cuvant, zborul, tentativa lui Icar de a se ridica deasupra labirintului lumii.
Poate avea succes o asemenea aventura? Chiar daca indrazneala sa l-a dus pe Icar la prabusire, in aria conceptelor si a elementelor spiritului incercarea nu numai ca poate fi facuta, dar este obligatorie pentru un artist care-si respecta conditia.
Romita Malina Constantin este tot mai aproape de acest deziderat prin curaj intelectual si o experienta mereu imbogatita. Sa-i dorim succes!
– Horia Garbea cu o floare la rever treci prin forma nedefinita a ploii jucandu-te cu propriul sine ca si cum nimic grav nu poate apleca verdeata luminii si apa creste in zilele saptamanii umpland sertarele ascunse ale pamantului cum cresc pasii tai cand pasesti grandios adulmecand bolta de trandafiri tu crezi ca o pisica va aparea de nicaieri precum o zeita triumfatoare ti se va aseza pe umeri in timp ce ochii tai vor deveni ochii ei si veti urca dealurile pana soarele va deveni un ghemotoc de hartie apoi se va rostogoli liturgic inlauntrul tau si inlauntrul ei precum ceaiul cu miere baut in seri tarzii de primavara cand orice mic gest a zefirului frange cate un mugur al salcamului din curtea vecinului si inima ta ca o fata de masa se intinde pana la cer