Dumnezeu intre stiinta si credinta

Imposibilul nu exista, e randuiala in Univers si randuiala nu poate emana decat de la o inteligenta. Universul este deci opera unei inteligente.
Aceasta randuiala rezulta din implinirea uneia sau a mai multor legi adunate laolalta; legile sunt totdeauna si, cu necesitate logica, opera unei vointe inteligente. Dumnezeu, autorul Universului, fiind o inteligenta, desigur ca, creand acest Univers, a avut un scop.
Acest scop a fost sa faca fiinte fericite; dorintele noastre, puterile noastre, in tot ceea ce au ele mai inalt, ne afirma aceasta. Toate fiintele inzestrate cu simtire sunt chemate la fericire.
In realitate, vedem ca intr-o anumita masura toate fiintele sunt fericite, fiindca toate iubesc viata, ii asigura durata si o apara pana la extrem chiar. Dar fericirea nu e asemanatoare pentru toate fiintele vii.
Mai ales este o deosebire hotarata intre fericirea harazita animalelor si cea harazita oamenilor. Una este o fericire inchisa in limite stramte, o simpla fericire data, cealalta este o fericire care ia proportiile cele mai mari si imbraca un alb caracter.
Este o fericire meritata.