Intr-o seara tarzie de iarna, o fetita si tatal ei se duc dupa bufnite. Copacii sunt nemiscati ca niste statui uriase si totul e linistit ca intr-un vis.
„Bu-hu-hu!” striga tatal, chemand misterioasa pasare de noapte. Dar nu primeste raspuns.
Cei doi inainteaza fara o vorba, pentru ca atunci cand mergi dupa bufnite nu ai nevoie de cuvinte. Ai nevoie doar de speranta.
Uneori gasesti o bufnita, alteori nu. Ilustratii de John Schoenherr.
Traducere din limba engleza de Iulia Tudorie.
