Daniel se ascunde cu dibacie scriitoriceasa in spatele rimei — sau non-rimei — pentru a exploda mai apoi in versuri de o tulburatoare frumusete si, mai ales, sens! (…) doresc sa va las dumneavoastra placerea de a-l descoperi singuri pe proaspatul poet.
Pentru ca Daniel, practic, isi pune sufletul pe tava. Pe o tava pe care ne-o ofera cu tot altruismul de care poate fi in stare un manuitor al cuvintelor.
Sigur ca, daca il veti citi, veti fi tentati sa-l catalogati imediat ca facand parte din „liga” Marin Sorescu… Pentru ca trage mult inspre acolo.
Dar intr-o forma cu totul si cu totul aparte, daca vreti, mai spre mileniul trei. Caci, iertata fie-mi intrebarea, cine mai sta acum cu o carte de versuri dinaintea ochilor?
– Eugen Cristea, actor
