Ea nu stia ca e cea mai frumoasa

Florea Burtan este, prin excelenta, un poet aldragostei si al campiei, ambele purtatoare ale nemarginirii.El incearca sa cuprinda in cuvinte tocmai acestsentiment al confruntarii cu necuprinsul. Ca un duhajuns la disperare, poetul alearga spre orizont, spreiubire si nu abandoneaza niciodata iluzia ca ele nu sevor departa sistematic, ci vor fi atinse.
In acest nouvolum iarna si frigul sint o presimtire a sfirsitului ce neumbreste permanent bucuria de a vietui, dar si acolopoate se afla un taram primitor, o adiere de vant, o speranta. – Horia Garbea Cararile intreaba de tine Toate ferestrele le-am inchis Usile – zavorate cu o mie de chei, Pe scaunul gol sta o parte din vis, Pe masa – lampa cu fitil si ulei.
Imi cercetez intamplarile vechi, Caut si ceva amintiri in sertar. Unele – randuite in tandre perechi, Altele infasurate intr-un ziar.
Am renuntat sa ma orientez dupa ceas, Imi este de-ajuns Steaua polara. Stropul de vin, in cana ramas, S-a preschimbat in cenusa amara.
Toate cararile intreaba de tine, O lunga iarna s-a asezat intre noi, O mana grabita, ce nu-mi apartine, Da ziua de maine cu un veac inapoi.