Umbrela rosie Noiembrie pe sfarsite, etajul cafenelei, suspendat peste harnica si sterila vanzoleala a strazii, soapte, fum de tigari clandestin, chicote… Aburul se ridica languros din cesti – ai spune ca un vulcan usor adormit isi semnaleaza prezenta in miezul unei insule privite dintre nori.
Ploaie – marunta, fara contenire, miriade de ghimpi zgandarind, sa infiltreze veninul subtire al unor tamburine rautacioase, sub carapacea noastra de singuratate.
