Îmi place felul în care Dora Pavel ne invită în universul ei complex și intens, aproape te cufunzi într-o lume a minților zguduite de paradoxuri și emoții neașteptate. Cartea „Efectul Caligari” nu e doar un roman, ci mai degrabă o explorare a lucidității dureroase, a confruntării cu propriile demoni, dar și a fricii de a fi înțeles sau, mai degrabă, de a fi vulnerabil.
Povestea prinde viață în jurul a doi oameni, un pacient și psihoterapeutul lui, care sunt prinși într-un joc subtil al controlului și manipularii. Nu e vorba doar de terapie sau de vindecare, ci despre o luptă interioară în care nimic nu e ceea ce pare la prima vedere. Se percutează impresia că unul e calaul, celălalt victima, dar pe măsură ce înaintezi în carte, lucrurile se complică și ai tendința să le vezi pe amândouă ca pe două fețe ale aceleeași monedă.
Încercarea de a descifra rolurile și motivele fiecăruia devine aproape ca un joc de puzzle, unde fiecare mișcare, fiecare gest aduce mai mult întuneric decât lumină. În plus, personajele adaugă un plus de culoare și tensiune poveștii — de la adolescentul cu sindrom Asperger, cu o inteligență ieșită din comun, până la cele două femei într-o relație ambiguă, pline de pasiune și confuzie. Întregul amestec face ca romanul să fie, pe alocuri, brutal, dar și extrem de real și uman.
Ce m-a impresionat cu adevărat e modul în care Dora Pavel reușește să transforme interioritatea acestor personaje fragile în ceva palpabil, într-o luptă între ardoare și angoasă, între dorință de libertate și teama de a fi prins în propriile capcane. Cartea te face să te gândești la limitele minții, la cât de mult putem controla sau fi controlați de propriile emoții și secrete.
Finalul m-a lăsat cu senzația că am pășit într-o zonă unde realitatea și ficțiunea se îmbină, unde limitele între roluri devin neclare și fiecare poveste devine o reflecție a propriilor noastre temeri. În concluzie, „Efectul Caligari” e o lectură intensă, plină de fragilitate și curaj, care te provoacă să îți pui întrebări despre percepția și adevărul fiecăruia. O carte care nu te lasă indiferent, ci te.face să te gândești mai mult, mai adânc la propria ta interioritate.”
Un roman al luciditatii mai degraba autoflagelante decat eliberatoare. Un spatiu al interioritatii, marcat de borne fragile.
Confruntati in egala masura cu un trecut traumatic, un pacient si psihoterapeutul sau sunt prinsi in sinuoase strategii de control reciproc si de manipulare psihologica, fiecare fiind perceput ca o ecuatie enigmatica de catre celalalt. S-ar parea ca unul e calaul, celalalt victima, dar rolurile se pot schimba cand nu te astepti, ca in faimosul film mut al anilor ’20 Cabinetul doctorului Caligari .
Li se adauga un adolescent cu sindrom Asperger, inhibant cu inteligenta lui iesita din comun, precum si doua femei aflate intr-o relatie ambigua – toti acesti protagonisti nefiind decat niste morti-de-vii, traind pe muchia dintre ardoare, pasionalitate si angoasa.