Egalitatea armelor si respectarea dreptului la aparare in cursul procesului penal

Conceptul egalitatii armelor este epicentrul dreptului la un proces echitabil, menit sa garanteze ca participantii la derularea procedurilor penale dispun de sanse procedurale egale pentru a-si pregati si prezenta propria cauza, generand un just echilibru intre parti. Egalitatea procesuala este asigurata prin efectivitatea in practica a dreptului la aparare.
Desi sunt garantii distincte ale dreptului la un proces echitabil garantat prin art. 6 din Conventie, una implicita, iar cealalta explicita, egalitatea armelor si dreptul la aparare beneficiaza de un tratament detaliat si inovator intr-o singura lucrare, in considerarea legaturii de interdependenta ce le caracterizeaza, legatura recunoscuta in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, de cele mai multe ori, le analizeaza conjugat.
Lucrarea este structurata in patru capitole care abordeaza tema echitatii procesului penal, cu accent pe egalitatea armelor si dreptul la aparare. Primul capitol prezinta cadrul teoretic al dreptului la un proces echitabil, explorand cerintele impuse de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de legislatia nationala.
Al doilea capitol examineaza aplicarea acestor principii in etapa urmaririi penale. Capitolul al treilea se concentreaza asupra procedurii de camera preliminara, iar al patrulea capitol analizeaza modul in care egalitatea armelor si dreptul la aparare sunt reflectate in cadrul judecatii si al cailor de atac.
Avand in vedere importanta teoretica si semnificatia practica a egalitatii armelor si a dreptului la aparare pentru echitatea procedurii, nu contestam faptul ca aceste principii au fost discutate in doctrina. Cu toate acestea, prezentul studiu se distinge de altele prin abordarea transversala a institutiilor din dreptul intern in cadrul carora se reflecta conjugat egalitatea procesuala si dreptul la aparare.
Nu s-a urmarit o analiza exhaustiva a tuturor institutiilor care inglobeaza aceste concepte, care de altfel nici nu ar fi fost posibila, dat fiind faptul ca procesul penal in ansamblu este centrat pe mijloacele de aparare ale acuzatului privite ut singuli si in raport cu resursele acuzarii, ci o analiza a celor mai relevante institutii. Deznodamantul cercetarii se constituie intr-o lucrare ce se adreseaza, deopotriva, teoreticienilor si practicienilor in domeniul dreptului procesual penal si care nu numai ca va contribui la o intelegere generala imbunatatita a garantiilor aferente echitatii procesuale, dar va provoca o noua reflectie asupra implicatiilor acestora in cadrul procesului penal.