Elihu

In cartea sa, Elihu , Wolfgang Wallner F. incearca sa extraga o teologie din aceasta filozofie: fiinta-Dumnezeu din fiinta omeneasca insasi!
In cartile sfinte ale religiilr iudaice, islamice si crestine (religiile monoteiste) se percepe ca o astfel de evolutie este deliberata si facuta cu intentie. Dar acelasi lucru se poate deduce si din alte religii si din mituri.
Pasul spre a fi Dumnezeu trebuie sa fie facut intr-un mod constient, intrucat reprezinta o sinteza a celor doua emisfere cerebrale – deci include si logica si simtirea. Acest pas inseamna recunoasterea si acceptarea responsabilitatii pentru intreaga creatie.
Pornind de aici, este de inteles de ce, in cartea Elihu , Dumnezeu poate spune: iar daca anihilez intregul univers al unei fiinte umane, nu se va observa nimic pe suprafata Creatiei! Fiinta umana este doar un experiment biologic al naturii, pentru a i se adauga materiei, constiinta.
Natura va avea destul timp ca sa faca alte experimente, dar fiinta umana nu are! In opinia autorului, pentru supravietuirea unei civilizatii este esential cat de puternic este motivat comportamentul omenesc.
Aceasta decide existenta unei civilizatii. Daca, in viitor, occidentalul Il va cauta pe Dumnezeu in exclusivitate in materia moarta, el va deveni, el insusi, o astfel de materie moarta.
Iar el se va indeparta de natura sa primordiala care l-a adus la conceptul de Dumnezeu – printre alte lucruri. Cartea Eliho , este construita dintr-o linie vertical si una orizontala.
Linia verticala este o ecuatie a timpurilor – de la trecut, la prezent si viitor. Iar aceasta include situatia de la inceputul Big Bang.
Din cauza conditiei fizice, este imposibil sa avem un gand legat de momentul dinainte de Big Bang. Timpul devine proprietatea exclusiva a celui care priveste.
Linia orizontala leaga filozofia orientala cu cea occidentala si cu teologia. Multe parti din carte sunt scrise intr-un mod de exprimare Taoist.
In cea mai mare parte, Elihu este o lucrare literara, dar si un urias mesaj filozofic.