Elita culturala si discursul antisemit interbelic

• Coeditare cu Editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel” Fie ca e de stanga sau de dreapta, nationalist sau internationalist, extremist de vreo parte sau alta, militant civic pentru traditie sau modernitate, pentru drepturile omului sau ale colectivitatii, de buna- sau rea-credinta, cititorul trebuie sa stie ca portretele adunate aici au un singur scop: sa puna pe ecranul radarului cultural o ipostaza sau numai o perspectiva asupra posibililor eroi culturali interbelici. Puzzle-ul nostru nu se refera insa in niciun fel la ceea ce ar putea fi considerata productia culturala a fiecaruia, fie ea literara, filosofica, eseistica etc.
Pe noi ne-a interesat sa povestim despre rolul lor societal, despre militantismul si valorile care s-au alimentat din viziunea si actiunea lor sociala. Recunoastem ca, descriind idei sau fapte petrecute acum mai bine de opt decenii, am vrut sa dezvrajim soclul lor societal.
Pe cel cultural l-am pus in hibernare. O conditie prealabila pentru o rememorare adecvata este citirea cu atentie a surselor – si, bineinteles, utilizarea unei grile metodologice adecvate.
Lucru pe care cei doi autori ai volumului il fac, ghidati de teoria si filosofia politica. Ambii autori se intreaba cum au gandit sau, mai precis, au descris Mircea Vulcanescu, Nicolae Iorga, Alexandru C.
Cuza, Octavian Goga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic si Vintila Horia „natiunea romana”, „poporul roman”, „statul roman”, dar si pe „unguri” si pe „evrei”. Cum si-au imaginat apartenenta si excluderea?
– Armin Heinen Privita politic si cultural, istoria interbelica a Romaniei nu poate fi despartita de antisemitism. La alegerile parlamentare din decembrie 1937, un sfert din electoratul romanesc a votat pentru doua partide fasciste care doctrinar erau violent antisemite.
Antisemitismul virulent al perioadei respective nu a fost numai apanajul manuitorilor de ciomege, ci si al unor intelectuali de vaza. Volumul de fata ii va interesa pe cei care doresc sa aprofundeze intelegerea radacinilor intelectuale ale unui fenomen care inca afecteaza Romania, o tara astazi aproape fara evrei.
– Radu Ioanid