„Elixirul dragostei” de Eric-Emmanuel Schmitt e o carte care te face să te gândești serios la ce înseamnă iubirea cu adevărat. Cartea are o formulă foarte interesantă: o poveste epistolară între doi foști iubiți, Adam și Louise, care își păstrează legătura după mult timp, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță, el în Paris, ea în Montreal. În bulk de conversație pe email, ei încep să își reamintească trecutul, acele momente frumoase, dar și dureroase, și, mai ales, încearcă să înțeleagă dacă dragostea lor mai poate renaște. E o poveste plină de sinceritate, de empatie și de întrebări despre ce înseamnă cu adevărat să fii îndrăgostit.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la carte este modul în care autorul pune problema diferenței dintre dorință și sentiment. Astfel, Schmitt vorbeste despre faptul că iubirea nu e doar ceva magic sau un miracol, ci mai degrabă un amalgam de senzații, trăiri și decizii. Este interesant modul în care explorează ideea că, uneori, dorința fizică poate fi confundată cu iubirea adevărată, iar pe drumul ăsta apar tot felul de capcane și conflicte. În plus, cartea ne amintește că iubirea trebuie construită, nu doar așteptată sau sperată, și că și prietenia poate fi o cale spre reconectare.
Folosirea schimbului de email-uri face lectura foarte apropiată, ca și cum ai fi partener în discuție, și te face să te simți parte din conversație. E ca și cum treci prin toate emoțiile, ezitările și întrebările celor doi, și nu poți să nu te întrebi tu însuți ce înseamnă iubirea pentru tine. Cartea nu aduce soluții simple, ci mai degrabă îți oferă o perspectivă haotică și reală asupra relațiilor din zilele noastre, unde iubirea e mereu o provocare și o aventură.
În concluzie, „Elixirul dragostei” este o lectură care te face să reflectezi, dar totodată te emoționează. E perfect pentru oricine a fost întrebat vreodată dacă dragostea e o chimie sau un miracol, și care vrea să scruteze mai adânc în suflet pentru a înțelege această poveste universală. E un roman mic ca format, dar cu o forță mare, plin de întrebări și răspunsuri în același timp, despre ce înseamnă cu adevărat să fii îndrăgostit și cum, sau dacă, iubirea poate învinge timpul, distanța și propriile noastre frici.
• Autor distins cu Premiul Goncourt pentru literatura in 2010 Dragostea este oare un sentiment declansat de un proces chimic, sau este pur si simplu un miracol al spiritului, imposibil de explicat? Exista o metoda infailibila pentru a starni pasiunea, un elixir precum cel care i-a unit odinioara pe Tristan si Isolda?
Sau cei care se indragostesc asculta doar de propria libertate? Fosti iubiti, Adam si Louise traiesc la mii de kilometri departare unul de celalalt, el la Paris, ea in Montreal.
Corespondand pe e-mail, cei doi isi evoca trecutul comun, ranile inca neinchise, momentele de bucurie, dar si noile relatii. Ceea ce-i apropie insa a doua oara este prietenia, construita de comun acord si insotita de o provocare: ar putea sa-si reinvie dragostea tocmai vorbind despre dragoste?
Eric-Emmanuel Schmitt, observator minutios si lucid al capriciilor inimii, reuseste sa transpuna in acest roman epistolar, cu fine si surprinzatoare nuante, parcursul plin de capcane al unei legaturi amoroase tipice pentru vremurile noastre. In Elixirul dragostei m-a interesat mai ales distinctia dintre dorinta si sentiment.
Cred ca, in privinta iubirii, problema consta in faptul ca denumim cu acelasi cuvant doua teritorii diferite: cel al dorintei si cel al sentimentului. La granita dintre ele, atunci cand incercam sa impacam atractia fizica si dragostea, se nasc marile noastre povesti, nu intotdeauna fericite.
– Eric-Emmanuel Schmitt Traducere din limba franceza de Doru Mares.