em

Am început să citesc cartea „em” scrisă de – fără a avea mari așteptări, însă, pe măsură ce am pășit în lumea creată de autor, totul s-a schimbat. În ă acest roman, totul pare să se învârte în jurul unor teme profunde, dar spuse atât de natural, de parcă autorul ar povesti cu tine la o cafea. E ca și cum ai fi acolo, trăind fiecare moment, fiecare emoție, alături de personaje.

De la primele pagini, am fost prins de atmosfera unică, de felul în care autorul reușește să combine întâmplări simple cu gânduri și reflecții adesea complexe, dar spus într-un mod atât de curat și sincer. Personajele sunt create cu migală, au neajunsuri, dar și calități care te fac să te atașezi de ele. Îți dai seama că în spatele fiecăruia stau povești personale, trăiri reale, și asta face ca totul să devină mai captivant și mai apropiat.

Cartea tratează subiecte universale: dragoste, pierdere, speranță, lupta cu propriile temeri, și reușește să le aducă în prim-plan într-un mod atât de autentic, încât nu ai cum să nu te regăsești măcar în una dintre experiențe. Pe măsură ce înaintezi, descoperi subtiliile fiecărei situații, și simți că povestea nu doar te distrează sau te face să gândești, ci îți și oferă o perspectivă diferită asupra vieții.

Un alt aspect pe care trebuie să-l menționez este stilul narativ foarte fluid și prietenos, care te face să te simți ca și cum ai asculta o conversație lungă cu un vechi prieten. E genul de carte pe care nu o lași din mână, pentru că vrei să afli ce se întâmplă mai departe, dar și pentru că te face să te simți înțeles și mai aproape de poveștile de zi cu zi ale tuturor. În final, „em” rămâne o lectură ce te privește în ochi și te face să te gândești mai mult la propriile tale alegeri și sentimente, într-un mod simplu, dar profund.