Emmie cea invizibila

Imediat ce începi să citești „Emmie cea invizibilă”, nu poți să nu te simți tras în poveste. Este o carte care vorbește despre lucruri pe care, poate, toți le-am trăit măcar o dată: sentimentul de a fi invizibil, de a te simți mic în fața lumii și de a căuta o cale de a fi văzut cu adevărat. Emmie, personajul principal, e o fată care pare să nu iasă în evidență niciodată, o fire liniștită, timidă și foarte artistică. În schimb, Katie, cealaltă fată, e tot ce noi gândim când ne imaginăm o adolescentă populară: dezinvoltă, plină de energie, sportivă și în centrul atenției.

Mi-a plăcut enorm că autorul a reușit să prezinte aceste două voci atât de contrastante, dar și de o sinceritate care te face să te identifici cu ambele. Povestea începe cu un simplu bilețel, aparent neînsemnat, dar care se transformă într-un al doilea și, în final, scoate la iveală tot felul de secrete, temeri și dorințe. Întâlnirea celor două adolescente, într-un mod neplanificat, schimbă de tot cursul vieților lor și te face să te întrebi ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi fost și tu în locul lor.

Ce mi s-a părut genial e modul în care cartea atinge fiecare sentiment al adolescenței: râd, plângi, te simți sceptic și, uneori, chiar poți simți că lumea e împotriva ta. Pentru oricine s-a simțit vreodată invizibil sau nesigur, această poveste devine ca o oglindă sinceră, amuzantă și plină de căldură. În plus, ilustrațiile color te ajută să te atașezi mai ușor de fiecare personaj și să trăiești mai intens fiecare moment.

Deși e o carte pentru gimnaziu, mesajul e profund și pentru adulți: despre prietenie, acceptare, curaj și despre modul în care uneori, doar un gest mic poate face diferența în viața cuiva. Avisul meu e să nu o ratezi, pentru că vei râde, te vei recunoaște și, poate cel mai important, vei pleca cu o lecție despre cum fiecare dintre noi are nevoie de o șansă de a fi văzut și iubit pentru cine e cu adevărat.