Et Dieu crea le chat

Luminita Zaharia nu va inceta niciodata sa mafascineze prin usurinta cu care trece prin toateregistrele lirice, pe toate subiectele. E ca un programator – ca tot a scris despre Vremea lui floppy disk – care valseaza prin diverse limbaje, pe diferitesisteme de calcul, sub diverse sisteme de operare.Si in acest volum, ca in toate celelalte ale sale,pe langa faptul ca poeziile sunt incantatoare sideseori strabatute de ironie si autoironie, existaversuri, imagini si expresiimemorabile, precum – casa pomenesc doar una, heart storming, ca alternativasclipitoare la brain storming…Ar fi multe de adaugat, dar, avand in vederespatiul limitat, mai adaug doar: Cine stie ce film dereferinta parafrazeaza titlul volumului risca sa fie ingrupa de risc…
– Tudor Calin Zarojanu