Eterna primavara

Carul triumfal Motto: In ziua aceea va sta scris pana si pe zurgalaii cailor: „Sfinti Domnului” (Zaharia 14:20) Caruta mea e veche, tot mai veche… Dar caii ei aceiasi au ramas.
Nici in povesti nu le gasesti pereche, in mersul lor, ei nu cunosc popas. Rasuna-n pacea zarii zurgalaii, in sprinten cant galopul lor urmand, se-aude-n lungul si in latul vaii: „Sfinti Domnului!, Sfinti Domnului!” cantand.
Caruta merge-n largul departarii, cand caii ei, intr-un suprem avant, desfasurand aripi pe-albastrul zarii, o trag in sus, tasnind de pe pamant. Imi pare rau ca nu vedeti minunea!
Intr-o clipita, cu cerescul val, caruta mea ce-a strabatut genunea e-un car de foc, e carul triumfal! Versurile poetei Tatiana Topciu (1939-1999), pline de sensibilitate si caldura, reprezinta imnul de recunostinta inaltat din adancul inimii acesteia catre Cel care a chemat-o din tinerete, pe care L-a iubit si caruia I-a dedicat intreaga viata.
Speranta care a caracterizat-o de-a lungul vietii si pe care a exprimat-o in poeziile ei a fost aceea ca, intr-o zi, va parasi pamantul acesta marginit pentru a se muta in eternitate, unde isi va gasi deplina implinire si fericire a sufletului ei, intalnindu-se cu Acela dupa care a tanjit de dor si dragoste.