Nu se abate din drumul pe care-a pornit nici in aceste Fapte diverse Mircea Teculescu, mergind inainte, alternativ, cu o viteza contemplativa si cu una reflexiva. Desigur ca diferenta dintre ele e doar una de gramaj fin, dar pe ea s-a bazat Mircea cind a taiat volumul in patru secvente, prima focalizata pe fapte diverse marunte, avind ca eroi bieti oameni, pisici si ingeri, celelalte orinduite in functie de progresia elementului reflexiv in dauna celui contemplativ.
Faptelor diverse din preajma cotidiana le iau locul faptele diverse din „preajma” interioara, facand loc unui fel de aforistica melancolica. Desenele de real se convertesc si ele in meditatii sau in inductii reflexive, cu cite o simpla miscare de vers (ca, de pilda, in faptul 12 , unde langa fetita care vinde flori ramine doar un inger neputincios, sau in faptul 26 , unde scrisele de pe tricouri sint puse in dreptul inimii ).
In aceste convertiri subtile sta primul merit al poemelor. Al Cistelecan Mircea Teculescu ramane un poet care surprinde metafizica obiectelor si faptelor aparent anodine, melancolia profunda degajata de manechinele vechi si butaforiile unor piese care nu se mai joaca.
Cartile unde s-a ascuns viata dureaza mai mult decat viata celor care le scriu, prilej de acuta tristete. Un poet subtil, o poezie neexplicita, un autor care stie va toti avem un inger , dar numai unii il vad si, dintre ei, foarte putini, adevaratii poeti, reusesc sa-l descrie.
Pariez din nou pe modul de a intelege lirismul al lui Mircea Teculescu. – Horia Garbea
