Fara miine

Fara miine. Antologie de poezii, 1981-2019 Ca si Minulescu , Florin Iaru este un poet muntean prin excelenta, bucurestea­nul volubil si teribilist, care are tea­trul in sange, doar ca decorul si recuzita sunt, in ultimele decenii ale secolului XX, altele decat in primele: ghitara electronica si sintetizato­rul au luat locul languroasei mandoline, iar beat generation pe al simbolistilor.
Intre Minulescu si Florin Iaru mai exista doua verigi in lant: luna­ticul Tonegaru (mai degraba decat barocul Dimov ) si ploies­teanul Nichita Stanescu . Dansul, melodios ori sincopat, al starilor de spirit de la acesta din urma provine, ca si anatomia, expusa pe plansa lirica.
In sfarsit, discursul poetic a invatat o mul­time de lucruri de la Voronca si de la avan­gardisti, basculand, intre dadaism si su­pra­­rea­lism, intre Urmuz si Geo Bogza , intre ludic si patetic. Deri­zoriul si seriosul sunt puse in con­trapunct.
Este, de altfel, tehnica preferata a acestei poezii, a carei linie melodica este ne­con­tenit fracturata. Florin Iaru insusi s-a re­ven­dicat de la o axa meridionala a poeziei romanesti, care, dupa parerea lui, ar fi devenit dominanta in anii 1980, dupa aceea nor­dica ( Blaga – Goga ), sub semnul careia ar fi stat o buna parte din poetii anilor 1960.
Insusi acest bric-a-brac este caracteristic pentru un poet care nu numai ca nu-si ascunde (ori reneaga) mode­lele, dar le scoate in fata si le ingroasa. (…)Impreuna cu Mariana Marin si Elena Stefoi , Florin Iaru, unul din marile talente actuale, scrie poezia politica a generatiei lui.
– Nicolae Manolescu – Istoria critica a literaturii romane. 5 secole de literatura