Fara suflare

Un vertij al ideilor prinse in metafore ascutite, penetrante pana la marginea nebanuita a simturilor, te acapareaza intr-un fel de montagne russe la capatul caruia, oricat ai fi de pregatit, iesi cuprins de o stranie ameteala. Recitirea devine un exercitiu obligatoriu, pentru sedimentarea drojdiilor si condensarea sensurilor intr-o imagine finala, dar efortul merita, pentru ca, dincolo de perdeaua de fum a literelor, ramane o constructie poetica durabila, fara termen de valabilitate, apanaj al operelor artistice de valoare.
– Andra Tischer Eul tau liric, glasul tau de vers, ritmul tau, par ale unei alte planete, pe care noi, cititorii, nu am calcat, dar pe care, prin iscusinta ludica a harului tau, reusim s-o exploram. Cum manuiesti tu cu-atata zvac biciul impletit din versuri, sfichiuind corzile unui pian, la care Erosul canta melancolic, nu reusesc a deslusi nici macar in ceasul acesta, in care iti port poemele pe buze, ca mai apoi sa le plimb printre bunatatile pieptului insetat de o viziune a sentimentelor, pe care omenirea o pierde din ce in ce mai abitir, dar tu o resuscitezi prin ivirea acestui volum de poezie de simtamant, de stare, creator de atmosfera aselenizata.
– Stefana Dicu