Fata cu parul albastru

carbunele negru și adânc, în inima acestei povești, plină de mistere și emoții, pare că ne ademenește într-o lume unde destinul joacă mereu după propriile reguli. Daniela Brâncuș reușește să creeze un univers atât de intens, încât te simți ca și cum ai fi acolo, pe drumul plin de întrebări și revelații ale personajului principal. Întâmplările, de parcă ar fi traieșe printr-un vis ciudat sau o reverie, te atrag și te fac să vrei să afli mai mult despre ce se ascunde în spatele tăcerilor și secretele vechi.

Prima impresie e că această carte te provoacă să reflectezi asupra propriilor dorințe și temeri. Personajul principal pare că se războiește cu propriile taine, cu decizii pe care le ia în tăcere sau poate chiar fără să și le dea seama. Întoarcerea către trecut, simbolizată de imaginea unui măr rostogolit pe câmpii, te face să te gândești la lecțiile pe care le purtăm cu noi din copilărie și până în vârsta adultă. Întrebarea dacă este vorba de o chemare ancestrală sau doar o coincidență rămâne pe buzele cititorului, făcându-te să te întrebi și pe tine dacă uneori destinul e scris dincolo de voința noastră.

Stilul autoarei e foarte fluid, ca și cum poveștile curg natural, fără să fie nevoie de artificii literare. Îți poți imagina cu ușurință fiecare scenă, fiecare emoție transmisă de personaj, iar asta face ca lectura să fie foarte plăcută și implicantă. E o carte care te prinde și te face să te gândești mult după ce ai terminat-o, privind în interiorul tău și întrebându-te dacă și tu meriți să-ți asculți chemarea sau dacă e timpul să te eliberezi de anumite alegeri care te-au ținut legat până acum.

Per total, „Fata cu părul albastru” e o poveste profundă, plină de simboluri și reflecții asupra vieții, unui mod subtil de a ne arăta că fiecare dintre noi are un drum de parcurs, uneori cu litere de foc, alteori cu pași blânzi pe iarbă. O carte pe care o savurezi pas cu pas, cu sufletul deschis, și pe care o pui jos cu un sentiment de liniște, dar și de curiozitate pentru ce urmează. Daniela Brâncuș reușește să ne amintească că fiecare alegere are propriul ei farmec și că poate, în adâncul sufletului, odată cu culoarea părului cu nuanță de cer albastru, se ascunde și o poveste pe care abia așteptăm să o descoperim.