Feerica poveste a vietatilor de fum

Mi-a plăcut mult cum Gheorghe Postelnicu a reușit să ne introducă în lumea lui Feerica, povestea aia plină de viață, dar și de neliniște. Se simte ca o conversație cu un prieten bun, versiunea lui mai sinceră, mai crudă, dar totodată plină de emoție. Începi să pășești printre rândurile astea și parcă descoperi destinele personajelor, pline de zbucium, dar și de speranță furată.

Autorul povestește din perspectiva unui narator-eroi modern, un tip ce se trage pe sine însuși, dar nu cu aroganță, ci cu sinceritate. El pare să fie un fel de reflectare a noastră, a tuturor celor care de multe ori ne simțim nemulțumiți și naivi, plini de speranță că lucrurile se vor rezolva. E ca și cum el ne invită să ne uităm la noi înșine, la fricile și visele noastre, chiar dacă lumea e plină de umilință, trădare și gelozie.

Ce mi-a plăcut cel mai mult e cum autorul a reușit să combine o poveste adevărată cu tentația neclarității, cu un stil ce pare neonaturalist, dar care, de fapt, te face să simți soare, ploaie și toate sentimentele astea contradictorii din interiorul persoanelor. În aceste pagini, viața devine o luptă purtată cu patimă – iubire și ură, speranță și dezamăgire. La final, simți că ai fost acolo, printre acele „biete vietăți de fum”, încercând să înțelegi tot ceea ce li se întâmplă.

Mi-a rămas în minte imaginea personajului principal, un om cu speranța în buzunar, dar cu inima plină de frici. În tot haosul ăsta de trăiri, el își găsește refugiu în iubire, în trădare, în încercarea de a nu se da bătut niciodată. E o poveste despre oameni obișnuiți, despre lupta lor zilnică, despre nevoia de a fi înțeleși și acceptați. În felul lui, Gheorghe Postelnicu a construit o carte care ne face să ne întrebăm: și noi ce am face dacă am fi în pielea personajelor lui?

Per total, e o carte care te ține captiv până la ultima pagină, cu un stil simplu, dar plin de suflet, ca o conversație sinceră despre viață. Ei bine, dacă vrei să întâlnești niște oameni ca tine, oameni cu Speranță și Zugrăvire, dar și cu neputință, aici e locul unde trebuie să fi. O poveste care te face să te simți viu, chiar dacă lumea părea, până atunci, un fum umed și rece.