Chiar daca ti-am aratat o mutrisoara ingrozita, am facut-o doar asa, ca sa-ti fac placere. Ca sa-ti magulesc orgoliul.
De fapt, furiile tale m-au amuzat intotdeauna, chiar si cand imi puneai in vedere sa nu-ti mai calc pragul niciodata, iubitule. Vroiai s-o faci pe durul cu mine.
Foarte bine! Vroiai sa ma vezi ca ma fac mica si ma prefac intr-o baltoaca de lacrimi.
Si ma scurg prin gura de canal, asta vroiai. Ca sa nu-ti mai stau in cale.
Ei, afla, iubitule, ca pe dinauntru ma pufnea rasul de fiecare data cand imi strigai: Dispari! sa nu te mai vad!…
Ai jucat teatru pe un fond de… cum sa zic…
de realitate. Emploi, parca asa am auzit ca se cheama, in teatru, chestia asta.
Cat oi fi eu de inculta, tot imi mai ajunge din cand in cand cate ceva la ureche. Si bag la cap, am memorie buna…
Nu, n-ai inchis? Inseamna ca totusi a invins curiozitatea.
Ti-oi fi zis: Ia sa vedem cat de departe poate s-ajunga tipa asta cu neobrazarea!… – Fragment din proza scurta Flori presate
