Femeia din oglinda eram eu

Am scris aceasta carte in memoria sotului meu. Au trecut saptesprezece ani de atunci.
Si SLA, sau scleroza laterala amiotrofica, continua sa loveasca. Stiinta nu a gasit inca raspunsuri la boala.
SLA este o afectiune neurodegenerativa fatala, prin scaderea progresiva a fortei musculare de la nivelul fetei, toracelui, abdome­nului si membrelor. Prin confesiunea mea am vrut sa impartasesc lumii din experienta, din trairile mele, sa stie cum trebuie sa procedeze cu un bolnav SLA.
Totodata, am scris si ca o terapie pentru sufletul meu. Este povestea mea, a femeii care si‑a pierdut jumatatea dupa o lupta cu SLA…
Si ea a reusit sa supravietuiasca… s‑a ridicat din cenusa, gasind vietii un sens…
S‑a eliberat de trecut, deschizandu‑se spre viitor, devenind o femeie noua, puternica. Ea nu a uitat, dar si‑a dat voie sa traiasca, sa iubeasca si sa fie iubita.
Poate si aceasta a fost tot o lectie care a ajutat‑o sa fie puternica… si sa straluceasca…
Si, asa cum spun in carte „intalnirea cu celalalt nu a fost deloc intamplatoare. O conexiune instantanee si atat de intensa nu poate fi decat parte a unei intalniri karmice.
Poate a aparut pentru a rezolva o datorie karmica veche sau pentru a‑mi indruma sufletul… sa‑i redea stralucirea de altadata…
sa‑l elibereze din chingile trecutului… sa se bucure.” Privind in urma, celor care trec acum prin momente grele le spun sa nu‑si piarda speranta niciodata.
La capatul tunelului exista o luminita mereu… In viata nimic nu este intamplator.
Nici oamenii care apar in viata noastra nu vin din intamplare… Totul este predestinat…
Nici disparitia mamei inainte de editarea acestei carti nu a fost intamplatoare… Ma oprisem…
aproape ca terminasem cartea… Am tinut sa includ si momentul acesta…
Mi‑era teama ca ma pierdusem, ca o pierdusem pe femeia aceea puternica… In amintirea lor am continuat…
incercand sa devin aceeasi femeie puternica…