Filocalii si calofilii critice

Cartea „Filocalii și calofilii critice” de Nicolae Leahu e ca o colecție diversă și vie de texte adunate din ultimele două decenii, care aproape că respiră în toate direcțiile. E o carte care nu se limitează la un singur stil, la un singur ton, ci își propune să fie un caleidoscop de idei, opinii și experiențe, toate reunite sub o atitudine anti dogmatică. De la articole mai serios scrise până la pamflete și critici mai jucăușe, toate stau mărturie unui spirit liber, mereu curios, și, mai ales, sufletul unui tânăr sau, de ce nu, unui cititor tânăr de suflet.

Ce mi-a plăcut e modul în care Nicolae Leahu reușește să facă legătura între aceste texte variate fără să piardă fluxul, să păstreze acea unitate subtilă, chiar dacă fiecare piesă pare să aibă propria sa poveste. În plus, această carte nu se limitează la o lectură subtilă și intelectuală, ci îți dă și ocazia să râzi, să te gândești și chiar să te întrebi dacă totul nu e o mare joacă de-a intelectualitatea. Bineînțeles, și există spațiu pentru reflecții mai adânci, pentru eseuri și studii, dar toate acestea sunt îmbinate cu o adiere de umor și un aer de libertate critică, ceea ce face lectura plăcută și autentică.

Un lucru chiar interesant e modul în care Leahu alege să-și adauge și fragmente dintr-un jurnal de lecturi, scris pe parcursul unor emisiuni televizate din 2018-2019. Aici, autorul devine mai personal, mai vulnerabil, împărtășind gânduri și reacții direct din suflet, într-un mod care face ca totul să pară mai aproape de noi, cititorii. E ca și cum cineva îți spune într-un mod prietenesc: „Uite, și eu mai greșesc, mai râd, mai mă îndoiesc” – și asta umanizează tot procesul de a vorbi despre literatură, despre critică și despre viață în general.

Per total, această carte e ca o poveste despre libertate, despre a fi sincer cu propria opinie și despre a nu te lua prea în serios, chiar dacă abordezi subiecte serioase. Leahu reușește să combine toate aceste elemente într-un mod fluid și spontan, astfel încât cititorul se simte ca și cum ar face parte dintr-un dialog sincer, fără presiune sau pretenții academice inutile. Dacă vrei o carte care să te provoace, să te amuze și în același timp să te invite la reflecție, „Filocalii și calofilii critice” e cu siguranță o alegere bună, mai ales dacă ești curios să vezi continua poveste a unui spirit critic tânăr, sincer și, uneori, caprichos în felul lui de a privi lumea.