Poezia… Chemare, cunoastere, sublimare, posesiune dulce si infriguratoare, care calmeaza, dar nu astampara.
Si filosofia, care cerceteaza, rabdatoare si meticuloasa, sobra, urmand o metoda. Doua dimensiuni ale Omului prin care acesta se defineste si se implineste, dar care se ciocnesc, in acelasi timp, se infrunta si sfasie fiinta ce are nevoie de ambele, in egala masura.
Ce le separa? Ce au acestea in comun?Ce inseamna, pentru fiecare dintre ele, Adevarul?
Sunt intrebarile Mariei Zambrano din aceasta frumoasa si tulburatoare scriere, pe care am bucuria sa o impartasesc cu cititorii. – Vasilica Cotofleac
