Firea dragostei

Parintele Filothei Faros este unul dintre cei mai non-conformisti apologeti ai vremurilor in care traim. El incearca sa puna degetul pe rana, analizand problemele societatii moderne nu cu aerul unui om de stiinta care face experiente in laborator, ci cu aerul unui frate mai mare care face tot ce ii sta in putinta pentru a-si ajuta fratii mai mici sa gaseasca drumul cel bun.
E adevarat ca, uneori, expunerile sale, temeinic argumentate, par dificil de digerat. Dar pasajele dificile alterneaza cu pasaje scrise pe limba omului de rand.
Iata ca exemplu modul in care ironizeaza comportamentul necioplit al multora din capii de familie de astazi: Sotul se arunca asupra partenerei sale asemenea unui taur in calduri, in timp ce noua si moderna Julieta ii striga plina de indiferenta „sa ai grija sa nu-mi strici coafura” sau „Haide, termina odata, ca vreau sa dorm”. O astfel de abordare poate soca…
Dar tocmai pe asta si mizeaza autorul. Intr-o vreme in care limbajul de lemn folosit cu emfaza produce pur si simplu efecte anti-misionare, parintele sta impotriva curentului.
Exista totusi unele idei discutabile in cartea de fata. Ele se datoreaza faptului ca parintele incearca sa darame pur si simplu zidul ridicat de fatarnicii puritani, atinsi de virusul ereziei dualiste potrivit carei trupul e rau si sufletul e bun…