Fiul Harului

Dupa o activitate sustinuta si cu multe succese in domeniul poeziei, Any Dragoianu s-a indreptat cu hotarare spre teatru si a inceput primind o mentiune la un concurs important, intr-un palmares cu profesionisti. Acum, la debutul editorial in acest gen dificil, poeta din Gorj arata o deosebita dezinvoltura in conturarea replicilor si actiunii, alege un subiect provocator si il trateaza cu naturalete.
Ii prevad un parcurs ascendent in toate genurile literare si ii doresc ca piesele ei sa ajunga repede pe scena, asa cum merita. – Horia Garbea Petru: In ce sens?
Psihiatrul: (putin incurcat) Cand se interneaza, toti sunt violenti, depesivi, uneori le punem camasi de forta, iar in timp, cu un tratament corespunzator, ii linistim. Petru: A, inteleg.
Eu am venit fortat de imprejurari, nu pot spune ca sunt linistit. Am dat in gat niste camatari, am bagat in faliment cativa adversari politici.
Ma tem pentru nevasta-mea. Doar pe ea o am.
Psihiatrul: Nu aveti copii? Petru: (ganditor) Am unul de varsta actualei neveste, dar ma uraste.
Are si de ce. Am lasat-o pe maica-sa cu el fara niciun ban, am bagat in faliment firma socrului meu, dar, de fapt, am luat o asigurare de care ea a aflat ulterior.
Baiatul a crescut din mila vecinilor, ca a fost atata de orgolioasa incat n-a vrut nici pensie alimentara. Psihiatrul: Si nu ati incercat sa il cautati cand a mai crescut, sa ii duceti mancare, cadouri?
Petru: Pentru asta ma va condamna Dumnezeu, cred. Psihiatrul: L-ati mai intalnit?
Petru: Da. Era uneori invitat sa cante la evenimentele unde participam.